În anul 2003, am pășit într-o mică fabrică de jamoane din nordul Spaniei, făcându-mi astfel apariția în țara care avea să-mi devină cămin pentru următorii ani.

Căutam un viitor mai bun și, fără să știu, această întâlnire avea să-mi schimbe destinul. Mirosul specific al jamonului m-a fascinat într-atât încât rămâne și astăzi o amintire vie în sufletul meu.

În acea fabrică, am fost captivat de imaginea impresionantă a zecilor de jamoane agățate de sfori și acoperite de o pătură albăstruie de mucegai nobil. Eram complet străin de tainele jamonului, dar fascinația m-a copleșit. Am îndrăznit să întreb dacă este normal să arate așa, iar răspunsul a venit prompt: da, este normal, aceasta este etapa de maturare a jamoanelor, un proces care necesită timp. O asemănare cu vinul mi-a trecut prin minte și am întrebat retoric. Da, exact ca vinul, ai dreptate! Îmi amintesc momentul acela ca și cum s-ar fi întâmplat ieri.

Șapte ani mi-am petrecut înconjurat de jamon serrano și iberice de toate soiurile. Am învățat cum să le așez în sare, cum să le agăț în sfori și cum să le ung cu ulei fierbinte, untură și arome apetisante. În final, am dezosat și pregătit câteva mii de bucati, iar pasiunea mea pentru acest produs a crescut odată cu dorința de a explora noi orizonturi.

Cuvântul “cortador de jamon” mi-a atras atenția de multe ori, dar nu i-am acordat prea multă importanță până într-o zi când m-am întrebat de ce nu aș putea și eu să fac asta. “Nu poți, e complicat,” mi-a răspuns cineva. Am acceptat provocarea, hotărât să văd cât de complicat poate fi. Dorința mea de a reuși și ambiția m-au condus dincolo de limitele legale. Am spus în sinea mea că voi face asta și am început treptat, zi de zi, lună de lună…

Imi doream atât de mult să particip la evenimente și să împărtășesc bucuria jamonului, încât eram dispus să o fac chiar și fără a fi plătit. Am făcut-o de multe ori, iar această experiență a fost o adevărată plăcere. Am descoperit că satisfacția mea supremă consta în a oferi oamenilor bucuria jamonului, în timp ce ei îmi ofereau un pahar de vin și ne împărtășeam impresiile despre acest deliciu culinar și nu numai.

În anul 2012, am simțit că locul meu este acasă, în Brașov, orașul în care m-am născut. M-am întors și am găsit un job în domeniul imobiliar, pe care îl practic și în prezent. Am adus cu mine din Spania nu doar experiențe bogate, dar și o pasiune care mă definește.